AmbraAdministrator
Postari: 4106
|
|
1993 — 1996: «janet.», debutul cinematografic şi «Design of a Decade» În luna mai a anului 1993, cel de-al cincilea material discografic de studio al lui Jackson a fost lansat prin intermediul casei de discuri Virgin Records. Discul, intitulat janet., a debutat pe locul 1 în Billboard 200, devenind cel de-al treilea album de studio al interpretei ce reuşeşte această performanţă.[24] Referitor la titlul materialului, artista a declarat următoarele: „Unele persoane consideră faptul că mă folosesc de numele meu de familie pentru a obţine succes ... De aceea am hotărât să îmi consemnez doar prenumele pe janet. şi nu i-am rugat pe fraţii mei să îmi compună cântece”.[59] The New Rolling Stone Album Guide (din anul 2004) declară faptul că şlagărul câştigător al unui premiu Grammy, „That's the Way Love Goes”, dar şi hiturile de top 10 în Billboard Hot 100 „If”, „Because of Love”, „You Want This” şi „Any Time, Any Place” conţin semene ale dorinţei de maturizare.[42][60] Rolling Stone citează: „Ca prinţesă a celei mai importante familii de culoare din America, tot ce face Janet Jackson este important. Fie că îşi declară controlul asupra vieţii sale, cum a făcut pe Control (1986) sau conduce o armată de dansatori care luptă împotriva problemelor sociale (Rhythm Nation 1814 din 1989), ea are puterea de a influenţa. Şi în momentul în care îşi declară maturitatea sexuală, cum o face pe noul său album, janet., este un moment memorabil”.[61] Editorul Robert Johnson de la publicaţia San Antonio Express-News afirmă faptul că materialul se încadrează între „visător şi senzual” şi „extrem de erotic”, adăugând „deşi janet. nu este perfect ... ar trebui să fie de ajuns pentru a o transforma [pe Jackson] în «Regina muzicii Pop»”.[62] În contradicţie cu cele afirmate de publicaţia menţionată, David Browne de la revista Entertainment Weekly a fost mai puţin impresionat de discul artistei, declarând: „vocea sa este de multe ori acoperită de cei doi producători”, considerând materialul janet. „o copie după stilul disco abordat de Madonna pe Erotica”.[63] Albumul a primit şase discuri de platină în Statele Unite ale Americii, fiind comercializat în peste douăzeci de milioane de exemplare la nivel internaţional.[64][65] În luna iulie a anului 1993, Jackson şi-a făcut debutul în lumea cinematografiei prin intermediul filmului Poetic Justice. Rolling Stone a descris interpretarea artistei ca fiind „un debut de film seducător”, în ciuda lipsei sale de experienţă,[66] în timp ce The Washington Post a considerat prestaţia ca fiind una „excentrică”.[67] Cântecul lui Jackson „Again” a fost inclus pe coloana sonoră a producţiei, câştigând şi o nominalizare la premiile Academiei Americane de Film, la categoria „Cel mai bun cântec original”.[68] În septembrie 1993, Jackson a apărut pe jumătate dezbrăcată pe coperta revistei Rolling Stone, soţul său din acea perioadă René Elizondo acoperindu-i sânii cu ambele mâini.[69] Fotografia originală folosită pentru coperta revistei a fost folosită şi pentru albumul janet..[69] Editorul Sonia Murray de la cotidianul The Vancouver Sun citează: „Jackson, 27 [de ani], rămâne stabilă pe cele două paliere ale sale, model social şi sex simbol; fotografia din Rolling Stone cu Jackson ... a devenit una dintre cele mai cunoscute coperte ale anului”.[70] În editorialul „Sexual Healing” scris de David Ritz, artista a explicat: „sexul a fost de câţiva ani o parte importantă din mine. Dar nu a devenit public până acum. Am fost nevoită să recurg la câteva modificări şi să schimb anumite atitudini înainte de a mă simţi împăcată cu propriul meu corp. Ascultându-mi ultimul disc, oamenii au înţele imedit schimbarea care s-a produs în mine”.[71] Ritz a făcut o legâtură între transformarea suferită de Jackson cu cea simţită de Marvin Gaye, el declarând: „la fel ca şi Gaye care a trecut de la What's Going On la Let's Get It On, de la auster la extaz, Janet, la fel de bine intenţionată ca şi Marvin, a trecut de la Rhythm Nation la janet., declaraţia ei de eliberare sexuală”.[71] Cea de-a doua serie de concerte a lui Jackson a fost aclamată de critici, turneul janet. fiind apreciat pentru performanţele artistei. Michael Snyder de la San Francisco Chronicle a descris interpretările cântăreţei ca o combinaţie între „recitalurile de muzică pop şi extravaganţa teatrală”, în timp ce Steve Pick de la St. Louis Post-Dispatch a observat faptul că spectacolele susţinute de Jackson au ajutat numeroasele şlagăre ale albumului janet. să devină mai cunoscute, datorită „persoanei impresionante de pe scenă”.[72][73] În toată această perioadă, Michael Jackson a fost acuzat de pedofilie, lucru negat de interpret.[74] Cântăreaţa şi-a declarat sprijinul faţă de fratele său şi a negat conflictele invocate de sora sa La Toya Jackson în cartea sa La Toya: Growing Up in the Jackson Family (apărută în anul 1991), unde aceasta susţine faptul că părinţii au abuzt-o atât pe ea cât şi pe fraţii săi.[55] Într-un interviu cu Lynn Norment de la publicaţia Ebony, Janet Jackson şi-a exprimat poziţia referitoare la acest eveniment: „soţul ei [Jack Gordon] i-a spălat creierul atât de mult încât ea este distantă cu noi toţi”.[75] Norment relatează şi faptul că în timpul înregistrărilor pentru albumul janet. „La Toya a apărut la studioul din Minneapolis şi a creat un scandal, în ciuda faptului vă sora [lui Jackson] i-a ignorat telefoanele timp de patru ani”.[75] De asemenea, artista şi-a criticat fratele Jermaine Jackson pentru faptul că l-a atacat pe Michael în discul single lansat de el în 1991, „Word To the Badd”.[75] În luna octombrie a anului 1994, interpreta a realizat un duet cu fratele său Michael, cei doi înregistrând piesa „Scream”.[76] Cântecul a fost inclus pe materialul discografic lansat de fratele acesteia în anul 1995, HIStory.[76] Textul compoziţiei a fost scris de cei doi fraţi, fiind considerat un răspuns la reacţia Mass Mediei referitoare la cazul de abuz în care Michael a fost implicat.[76] Discul single a intrat în Billboard Hot 100 pe locul 5, fiind primul cântec din istorie care debutează în top 5 în ierarhia americană. „Scream” a beneficiat şi de cel mai scump videoclip realizat vreodată, costurile producţiei ridicându-se la aproximativ şapte milioane de dolari americani. Scurt-mertajul a câştigat un premiu Grammy în anul 1995, „Cel mai bun videoclip în formă scurtă” (în limba engleză: „Best Short Form Music Video”).[42] În luna octombrie a aceluiaşi an, Jackson a lansat primul album de compilaţie din cariera sa, Design of a Decade 1986/1996.[24] Materialul a fost promovat prin intermediul casei de discuri A&M Records şi a debutat pe locul 3 în Billboard 200.[24] Primul extras pe single, „Runaway”, a câştigat poziţia cu numărul 3 în Billboard Hot 100 şi a urcat în top 10 în ţări precum Australia, Canada, Noua Zeelandă sau Regatul Unit.[77] Design of a Decade 1986/1996 a primit dublu disc de platină în Statele Unite ale Americii şi s-a comercializat în peste patru milioane de exemplare la nivel global.[78][79] În ianuarie 1996, Jackson şi-a reînnoit contractul cu Virgin Records, valoarea acestuia ridicându-se la aproximativ 80 de milioane de dolari americani.[80] Actul semnat cu casa de discuri a ajutat-o pe cântăreaţă să devină cel mai bine plătit muzician al acelei perioade, surclasând solişti precum Madonna sau Michael Jackson, contractele celor doi fiind estimate la aproximativ 60 de milioane de dolari americani.[81]
_______________________________________ In our darkest hour In my deepest despair Will you still care? Will you be there? In my trials And my tripulations Through our doubts And frustrations In my violence In my turbulence Through my fear And my confessions In my anguish and my pain Through my joy and my sorrow In the promise of another tomorrow Ill never let you part For youre always in my heart.

|
|