Biografie

Pagini: 1 2 3

#11

Ambra
Administrator
Postari: 4106

Începând cu mijlocul şi pânâ la sfârşitul anilor ‘80, Prinţesa de Wales a devenit foarte cunoscută pentru susţinerea pe care o acorda mai multor proiecte caritabile. Acest lucru reieşea în mod natural din rolul ei de Prinţesă de Wales — toţi se aşteptau ca ea să viziteze spitale şi să aline suferinţa celor bolnavi şi prin aceasta, îşi asuma patronajul mai multor of organizaţii caritabile — şi se interesa de anumite boli şi de chestiuni în legătură cu sănătatea. Diana era o susţinătoare a Campaniei Internaţionale pentru Interzicerea Minelor Terestre, campanie care a câştigat premiul Nobel pentru Pace în 1997. [17]

_______________________________________
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

#12

Ambra
Administrator
Postari: 4106

În aprilie 1987, Prinţesa de Wales a fost una dintre primele celebrităţi marcante care a fost fotografiată atingând o persoană infectată cu HIV în sediul organizaţiei 'lanţul speranţei'. Contribuţia ei la schimbarea opiniei publice în privinţa bolnavilor de SIDA a fost rezumată în decembrie 2001 de Bill Clinton la 'Conferinţa despre SIDA, în amintirea Dianei, Prinţesă de Wales':
"În 1987, când atât de mulţi încă mai credeau că SIDA se poate transmite prin atingere, Prinţesa Diana a şezut pe patul unui bolnav de SIDA şi l-a ţinut de mână. Ea a arătat lumii întregi că bolnavii de SIDA nu merită izolare, ci compasiune şi bunătate. Lucrul acesta a ajutat la schimbarea opiniei întregii lumi şi le-a adus speranţe bolnavilor de SIDA."

_______________________________________
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

#13

Ambra
Administrator
Postari: 4106

În ianuarie 1997, fotografii cu Prinţesa făcând turul unui teren minat din Angola purtând o cască de protecţie şi o haină de protecţie au fost răspândite în lumea întreagă. În timpul acelei campanii, câţiva au acuzat-o pe Prinţesă de amestec în politică şi au declarat că ea se 'manifesta prea liber'[18] În august 1997, cu câteva zile înainte de moarte, ea a vizitat Bosnia alături de organizaţia Supravieţuitorii Minelor Terestre. Interesul ei pentru minele terestre era centrat pe rănile provocate de ele, adeseori având ca victime copiii, la mult timp după ce s-a încheiat conflictul în care au fost minele terestre folosite.
Se crede că ea a influenţat semnarea, deşi numai după moarte, a Tratatului de la Ottawa, care a creat o interzicere internaţională asupra folosirii minelor anti-persoană.[19] În introducerea sa, la Cea de-a Doua Lectură a Legii Contra Minelor de Teren din 1998 în Camera Britanică a Comunelor, Secretarul însărcinat cu Afacerile Externe, Robin Cook, a adus un tribut muncii depuse de Diana în ceea ce priveşte minele de teren:
Toţi distinşii deputaţi vor lua în considerare, din corespondenţa lor, imensa contribuţie adusă de Diana, Prinţesă de Wales, la înştiinţarea multor membrii în privinţa daunelor şi victimelor pe care minele de teren le fac. Cel mai bun mod al nostru de exprimare a aprecierii muncii sale şi a muncii organizaţiilor non-guvernamentale, care au dus campanii contra minelor de teren, este să aprobăm Legea şi să pavăm drumul spre o interzicere mondială a minelor terestre.
Naţiunile Unite au făcut apel la naţiunile care produceau şi aveau depozite numeroase de mine terestre (China, India, Corea de Nord, Pakistan, Rusia şi Statele Unite ale Americii) să semneze Tratatul de la Ottawa, care interzice producerea şi folosirea minelor, ceea ce a urmărit Diana în campaniile sale. Carol Bellamy, Director Executiv al Fondului pentru ajutorarea Copiilor din cadrul Naţiunilor Unite (UNICEF), a precizat că minele de teren au rămas "o atracţie mortală pentru copii, a căror curiozitate înnăscută şi dorinţă de joacă le pun vieţile în pericol".

_______________________________________
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

#14

Ambra
Administrator
Postari: 4106

La 30 august, Diana şi Dodi au zburat din Sardinia spre Paris. Diana intenţiona să se întoarcă la Palatul Kensington în dimineaţa următoare, după ce va petrece o noapte la vila lui Dodi din Paris. În acea seară, Diana şi Dodi au luat cina la restaurantul hotelului Ritz din Paris, aflat în proprietatea tatălui lui Dodi începând cu anul 1979. Fotografii de senzaţie au apărut şi ei. Spre finalul cinei, Dodi i-a spus şoferului să ducă maşina înapoi la vila sa, într-o încercare de a-i atrage pe fotografi. Henri Paul, gardă personală la hotelul Ritz urma să fie noul şofer. Acesta a fost de acord cu această însărcinare, deşi băuse şi luase şi anti-depresive, care nu trebuie amestecate cu alcool.
În 31 august 1997, Diana a murit într-un accident de maşină în tunelul stradal numit Pont de l'Alma din Paris, împreună cu Dodi Al-Fayed şi cu şeful securităţii de la Hotelul Ritz din Paris, Henri Paul, care avusese misiunea de a conduce maşina Mercedes-Benz închiriată, prin Paris, pentru a se feri de paparazzi.[22] Maşina lor Mercedes-Benz W140|Mercedes-Benz S280 neagră din 1994 s-a ciocnit de al treisprezecelea stâlp al tunelului. Tunelul cu două benzi era construit fără bariere metalice în faţa stâlpilor. Niciunul dintre cei patru ocupanţi nu avea centura de siguranţă.[N 2] [N 3]
În timp ce se deplasau prin oraş, erau urmăriţi îndeaproape de paparazzi pe motociclete. La Place de la Concorde, Henri Paul a apăsat pedala de acceleraţie pentru a scăpa de presă. Când au ajuns la un tunel ce trecea pe sub Pont de l'Alma, şoferul conducea la o viteza estimată la 200 km/h, într-o zonă cu viteza restricţionată la 50 km/h. Paul a pierdut controlul maşinii în momentul în care au intrat în tunel, iar Mercedesul a ricoşat într-un zid şi s-a zdrobit literalmente de pilonii care susţineau partea superioară a tunelului.
Diana, încă în viaţă, însă cu răni grave la nivelul pieptului, a fost dusă la spitalul Hôpital de la Salpêtrière, unde a avut un stop cardiac la câteva minute după ce a fost adusă. Chirurgii nu au reuşit să o resusciteze, iar la ora 3 dimineaţa i-a fost stabilit decesul. Diana era în vârstă de 36 de ani.
Jurnaliştii, care urmăriseră maşina, au sosit la pasajul subteran Alma în etape diferite. Serge Arnal, Christian Martinez şi Stéphane Darmon au ajuns primii, urmaţi rapid de Serge Benhamou. Înregistrările oferite de operatorii telefonie mobilă Itinéris şi SFR Serge Arnal susţineau că el a încercat să sune serviciul de urgenţă. Filmul luat din aparatele de fotografiat ale lui Christian Martinez şi Serge Arnal au dovedit că ei făceau fotografii maşinii şi / sau pasagerilor aproape imediat după sosirea lor acolo – nu era nicio ambulanţă prin apropiere în fotografiile lor.
Analizele sângelui au dovedit că Henri Paul era în stare de ebrietate mult peste limita admisă în timp ce conducea. El a condus cu viteză mare pentru a scăpa de jurnaliştii care îi urmăreau. Testele făcute au dovedit că el consumase o cantitate de alcool de trei ori peste limita admisă în Franţa. Garda personală a lui Fayed, Trevor Rees-Jones, care era pe locul din dreapta în faţă, a fost cel mai aproape de punctul de impact şi totuşi a fost singurul supravieţuitor al accidentului. Henri Paul şi Dodi Fayed au murit pe loc, iar Diana — fără centură pe locul din spate - a alunecat înainte în timpul impactului şi, fiind aruncată cu putere în interiorul maşinii, en violently thrown around the interior, "a ajuns" sub scaunul din faţa ei, având răni grave în zona inimii şi hemoragie internă.[25] Ea a fost în cele din urmă, după destul de mult timp, transportată cu ambulanţa la Spitalul Pitié-Salpêtrière, făcând de două ori stop cardiac pe drum.[25] În ciuda multor încercări de resuscitare, incluzând masaj cardiac intern, ea a decedat la ora 4 a.m. ora locală.[26] Înmormântarea ei, în 6 septembrie 1997 a fost difuzată la tv şi urmărită de aproximativ 2.5 miliarde în lumea întreagă.[27]
O anchetă juridică franceză, timp de optsprezece luni, a dus la concluzia, în 1999, că accidentul în care a murit Diana a fost cauzat de Paul, care a pierdut controlul asupra maşinii şi a condus cu viteză mare fiind în stare de ebrietate.[28]
Începând cu februarie 1999, tatăl lui Dodi, Mohamed Al-Fayed (proprietarul Hotelului Ritz din Paris, pentru care muncea Paul) a pretins că accidentul a fost rezultatul unei conspiraţii,[29] şi de atunci a susţinut că accidentul a fost organizat de Serviciile Secrete urmând instrucţiunile Prinţului Philip, Ducele de Edinburgh.[30]
Pretenţiile lui Fayed că accidentul a fost rezultatul unei conspiraţii au fost respinse de o investigaţie juridică franceză,[28] şi de Operaţiunea Paget, precum şi de cercetările Poliţiei Metropolitane care s-au încheiat în 2006.[31]
O anchetă condusă de judecătorul Scott Baker asupra circumstanţelor morţii Dianei şi a lui Dodi Fayed a început la Curtea Regală de Justiţie, la Londra, în 2 octombrie 2007 şi a continuat ancheta începută în 2004.[32] Un juriu a decis în 7 aprilie 2008 că Diana a fost ucisă din cauza modului negligent de a conduce al şoferului Henri Paul şi din cauza fotografilor. În ziua următoare, dl. Fayed a anunţat că îşi încheie campania pe care a susţinut-o timp de 10 ani, pentru liniştea copiilor Prinţesei de Wales decedate.

Moartea tragică a prinţesei Diana a provocat o răbufnire de sentimente naţionale din partea britanicilor, nemaivăzută de la sărbătorirea finalului celui de-al doilea război mondial. Persoane îndoliate au adus peste două milioane de buchete de flori la palatele regale şi au stat la coadă peste 12 ore pentru a se semna în cartea de condoleanţe. Peste 3.500 de linii telefonice au fost deschise pentru donaţii într-un fond comemorativ, iar într-un an, fundaţia caritabilă constituită în memoria prinţesei Diana a adunat 133 de milioane de dolari, din care 48 de milioane de dolari au provenit din vânzarea discului lui Elton John Candle in the Wind 1997 şi 20 de milioane de dolari, din vânzarea unor suveniruri oficiale cu prinţesa de Wales.
După ce a fost criticată pentru că nu a împărtăşit durerea poporului britanic, familia regală a organizat înmormântarea Dianei la catedrala Westminster în 6 septembrie. Sicriul Dianei a fost dus de la palatul Kensington Palace până la Westminster Abbey într-o caleaşcă trasă de cai. Aproximativ 1 milion de oameni au condus-o pe prinţesă pe ultimul său drum. Fiii Dianei, William, în vârstă de 15 ani şi Harry, în vârstă de 12 ani, însoţiţi de tatăl lor, prinţul Charles, de bunicul lor, prinţul Philip şi de unchiul lor Charles, contele Spencer, au dus sicriul în ultima parte a ceremoniei.
După ceremonie, trupul neînsufleţit al Dianei a fost dus într-un dric la vechea moşie a familiei sale, situată în apropiere de Althorp. Într-o ceremonie privată, ea a fost îngropată pe o insuliţă, umbrită de arbori, situată în mijlocul unui mic lac şi aflată la adăpost de aparatele de fotografiat.

_______________________________________
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

#15

Ambra
Administrator
Postari: 4106

Funeraliile Dianei au avut loc în Westminster Abbey pe 6 septembrie 1997. Cu o zi înainte, după o absenţă lungă de o săptămână din faţa publicului, Regina Elisabeta a II-a şi-a adus omagiile fostei sale nore într-o transmisiune televizată:
„ "Din momentul în care groaznica veste a ajuns la noi, duminica trecută, am văzut, în toată Anglia şi în lume, expresia unei copleşitoare tristeţi pentru moartea Dianei.
Am încercat cu toţii, in diferite moduri, să facem faţă acestui fapt. Nu a fost uşor să ne exprimăm sentimentul pierderii, deoarece şocul iniţial este adesea urmat de un amestec de alte sentimente: neîncredere, neînţelegere, nemulţumire - şi grijă pentru cei care rămân.
Am fost cu toţii emoţionaţi în ultimele zile. Astfel, ceea ce vă spun acum, ca regină şi ca bunică, vă spun din inimă.
Mai întâi, vreau să aduc omagii Dianei. A fost o persoană excepţională şi înzestrată cu multe calităţi. În vremuri bune sau rele, ea nu şi-a pierdut niciodată capacitatea de a zâmbi şi de a râde, nici de a-i inspira pe ceilalţi cu bunătatea şi căldura ei.
Am admirat-o şi am respectat-o - pentru energia şi imlicarea ei în ajutarea altora, în special pentru devotamentul ei pentru cei doi fii ai săi.
În această săptămână, la Balmoral, am încercat cu toţii să îi ajutăm pe William şi Harry să accepte pierderea devastatoare pe care au suferit-o.
Niciunul dintre cei care au cunoscut-o pe Diana nu o va uita. Milioane de oameni care nu au cunoscut-o, dar simt că o cunosc, îşi vor aminti de ea.
Eu cred că se pot învăţa multe lecţii din viaţa ei şi din reacţia extraordinară şi emoţionantă a oamenilor la moartea ei.
Cred, la fel ca dumneavoastră, că amintirea ei trebuie păstrată cu drag.
Aceasta este o ocazie pentru mine, în numele familiei, în special în numele Prinţului Charles, a lui William şi Harry, să vă mulţumesc tuturor celor care aţi adus flori, aţi trimis mesaje şi aţi adus omagii acestei persoane remarcabile.
Aceste dovezi de bunătate au fost o sursă nesecată de ajutor şi alinare.
Gândurile noastre sunt alături de familia Dianei şi de familiile celor care au murit în acelaşi accident. Ştiu că şi ei au fost nevoiţi să găsească forţă, după cele întâmplate, de la sfârşitul săptămânii trecute şi până astăzi, încercând să îşi vindece durerea şi apoi să înfrunte viitorul în lipsa unei persoane dragi.
Sper că mâine vom reuşi cu toţii, oriunde am fi, să ne exprimăm mâhnirea cauzată de pierderea Dianei şi recunoştinţa pentru viaţa ei mult prea scurtă.
Este o şansă de a arăta lumii întregi Marea Britanie, ca naţiune unită în mâhnire şi consideraţie.
Fie ca cei care au murit să se odihnească în pace, şi fie ca noi, fiecare dintre noi, să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru o persoană care i-a făcut fericiţi pe mulţi, mulţi alţii."[33]
”
Moartea neaşteptată şi surprinzătoare a unei persoane regale foarte populare a adus declaraţii numeroase din partea unor persoane publice vârstnice din lumea întreagă şi multe omagii din partea membrilor publicului. Ca reacţie la vestea morţii prinţesei, oamenii au depus ofrande publice de flori, lumânări, cărţi poştale şi mesaje personale. Până în 10 septembrie, grămada de flori de lângă Grădina Kensington era înaltă de 1,52 metri în anumite locuri şi stratul de la bază începuse să se descompună.[34] În aceeaşi zi, Fabio Piras, un turist din Sardinia, a fost condamnat la o săptămână de închisoare pentru că a luat un ursuleţ pe care îl lăsase un membru al publicului printre florile de la Palatul St James ca ofrandă adusă Dianei (această condamnare a fost redusă la o amendă de 100 £, reducere care a dus la lovirea lui, primind un pumn de la un membru al publicului, când părăsea tribunalul.)[35] În ziua următoare, Maria Rigociova, o profesoară de gimnaziu în vârstă de 54 de ani, şi Agnesa Sihelska, tehnician în comunicaţii, în vârstă de 50 de ani, au primit fiecare câte o condamnare de 28 de zile închisoare pentru că au luat unsprezece ursuleţi şi mai multe flori din grămada care se afla în faţa Palatului St. James' Palace, în conformitate cu tradiţiile funerare slovace.[36] Aceasta a fost, de asemenea, mai târziu redusă la o amendă (de 200 £ fiecare) după ce ele au petrecut două nopţi la închisoare.
Reacţia publicului la moartea Dianei a fost criticată la vremea aceea ca fiind "isterică", "naivă" şi "iraţională",[37] critici care s-au repetat la cea de-a zecea aniversare, când Jonathan Freedland şi-a exprimat opinia că "A ajuns o amintire stânjenitoare, ca o propoziţie insipidă, plină de milă faţă de sine, a unui adolescent într-un jurnal... ne plecăm adânc dacă ne gândim la ea."[37]
Înmormântarea Dianei a fost o revărsare universală de mâhnire la moartea ei.[38] La înmormântare au participat toţi membrii familiei regale. Fiii ei, William şi Harry, au mers în urma cosciugului împreună cu tatăl lor, Prinţul Charles, bunicul lor, Prinţul Philip şi fratele Dianei, Earl Spencer. În timpul serviciului, Elton John a cântat o nouă versiune a melodiei "Candle In The Wind 1997", şlagărul său de succes dedicat iniţial Marilynei Monroe. Titlul versiunii refăcute a melodiei a fost schimbat în "Lumânare în bătaia vântului 1997" şi textul se referă la Diana. Înmormântarea a avut loc în particular, mai târziu în aceeaşi zi. Prinţul de Wales, fiii Dianei, mama ei, fraţii şi surorile, o prietenă apropiată şi un preot au fost prezenţi. Corpul Dianei era îmbrăcat cu o rochie neagră, cu mâneci lungi, rochie creată de Catherine Walker, pe care a ales-o în urmă cu câteva săptămâni. Un şirag de mărgele pentru mătănii a fost aşezat în mâinile ei, cadou primit de la Maica Tereza, care a murit în aceeaşi săptămână cu Diana. Mormântul ei este pe o insulă în cadrul teritoriului Parcului Althorp, unde se află căminul familiei Spencer.[39]
Planul iniţial era ca Diana să fie îngropată în cavoul familiei Spencer la biserica locală de lângă Great Brington, însă fratele ei mai mic, Charles Spencer, al IX lea Conte Spencer, a spus că era îngrijorat în privinţa siguranţei publice, a protecţiei şi a atacurilor violente ale vizitatorilor care ar copleşi Great Brington. El a decis că dorea ca mormântul surorii sale mai mari să se afle undeva în siguranţă, unde să fie îngrijit şi unde să poată fi uşor vizitat de fiii ei şi de alte rude.
Insula este situată pe un lac ornamental cunoscut ca Ovalul Rotund din cadrul Grădinilor Althorp Park. O potecă mărginită de treizeci şi şase de stejari, marcând fiecare an al vieţii ei, duce la Oval. Patru lebede negre înoată pe lac. Pe apă plutesc nuferi, care, alături de trandafirii albi, erau florile preferate ale Dianei.
La marginea de sud a Ovalului rotund se află Casa de vară, care a fost anterior situată în grădinile Casei Admiralităţii, Londra, iar acum adaptată pentru a servi ca loc memorial pentru Diana.[40] Un vechi parc dendrologic se află în apropiere, conţinând copaci plantaţi de Prinţul William de Wales şi Prinţul Henry de Wales, precum şi de alţi membrii ai familiei şi chiar de însăşi Diana.

_______________________________________
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

#16

Ambra
Administrator
Postari: 4106

Imediat după moartea ei, multe locuri din lumea întreagă au devenit pentru scurt timp şi instantaneu locuri memoriale pentru Diana, unde publicul lăsa flori şi alte ofrande. Cel mai mare astfel de loc era la porţile palatului Kensington. Printre locurile memoriale permanente au fost:
Grădina memorială pentru Diana, Prinţesă de Wales din Grădinile Regent Centre, Kirkintilloch
Fântâna Memorială pentru Diana, Prinţesă de Wales din Hyde Park, Londra|Hyde Park, Londra inaugurată de Regina Elisabeta a II-a.
Locul de Joacă Memorial pentru Diana, Prinţesă de Wales din Grădinile Kensington, Londra.
Parcul Memorial Diana, Prinţesă de Wales Memorial Walk]], o potecă circulară între Kensington Gardens, Green Park, Hyde Park şi Parcul St James, Londra
În plus, mai sunt două monumente funerare în magazinul Harrods, care aparţine tatălui lui Dodi Al-Fayed, Mohamed Al-Fayed, din Londra. Primul monument este constituit din fotografiile celor doi îndărătul unei piramide în care se află paharul de vin pătat încă de ruj de la ultima cină a Dianei şi un inel de 'logodnă' pe care l-a cumpărat Dodi cu o zi înainte de moartea lor.[41] Al doilea, dezvelit în 2005 şi intitulat "Victime inocente", este o statuetă de bronz statue a celor doi dansând pe o plajă ocrotiţi de aripile unui albatros.

_______________________________________
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

#17

Ambra
Administrator
Postari: 4106

După moartea Dianei, Fundaţia Comemorativă a Dianei a primit drepturile la proprietatea intelectuală asupra imaginii Prinţesei.[43] În 1998, după ce i s-a refuzat corporaţiei Franklin Mint licenţa oficială pentru a produce mărfuri cu marca Dianei, fundaţia a dat în judecată compania, acuzând-o că vinde ilegal păpuşi Diana, farfurii şi bijuterii.[44] În California, unde a fost judecat cazul iniţial, este posibil să fie susţinut un proces care să urmărească păstrarea dreptului la publicitate în numele unei persoane decedate, însă numai dacă persoana aceea este din California. De aceea, Fundaţia Memorială Fund a intentat proces în numele statului şi după ce au pierdut li s-a cerut să plătească corporaţiei Franklin Mint penalităţi în valoare de 3 milioane £, care, în combinaţie cu alte taxe, au făcut ca Fundaţia Memorială să oprească toate donaţiile către societăţile caritabile.[45]
În 2003, Corporaţia Franklin Mint i-a dat în judecată dret contra-atac; cazul a fost finalizat în cele din urmă în 2004, când fundaţia a acceptat o înţelegere făcută în afara sălii de judecată, cu o sumă care a fost donată unor cauze caritabile cu care au fost de acord ambele părţi implicate.[46]
Acum, ca urmare a acest proces, două companii din California continuă să vândă suveniruri cu Diana fără a avea nevoie de permisiunea moştenitorilor Dianei: Franklin Mint şi Princess Ring LLC.

_______________________________________
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

#18

Ambra
Administrator
Postari: 4106

Diana a fost reprezentată de multe ori în arta contemporană de la moarte până acum.
În iulie 1999, artista britanică Tracey Emin, fiind faimoasă pentru Premiul Turner primit, a creat câteva desene de gen monotip inspirate din viaţa publică şi particulară a Dianei pentru o expoziţie cu lucrări numită Templul Dianei, care a avut loc la Galeria Albastră din Londra. Lucrări ca Ei vroiau ca tu să fii distrusă (1999)[47] făceau referire la bulimia Dianei, dereglarea digestiei, pe când alte desene monotipe includeau texte pline de afecţiune cum sunt Dragostea era de partea ta şi o descriere a rochiei cu mâneci bufante purtată de Diana. Alte desene evidenţiau Lucrurile pe care le-ai făcut pentru a-i ajuta pe ceilalţi, scris alături de un portret al Dianei făcut de Emin, Prinţesa de Wales fiind îmbrăcată în haine de protecţie mergând pe un teren minat în Angola. O altă lucrare era o schiţă delicată a unui trandafir desenat alături de fraza E foarte posibil să credem că te-au ucis (cu semnul distinctiv al lui Emin, adică greşeli de ortografie) referindu-se la teoriile asupra conspiraţiilor care s-au făcut în privinţa morţii Dianei. Însăşi Emin şi-a descris desenele spunând că "pot fi considerate ca fiind desene alcătuite din rămăşiţe, proaspete şi părând cam naive" şi "Este cam dificil pentru mine să nu desenez despre mine, ci pe altcineva. Dar am avut o mulţime de idei. Cred că sunt chiar sentimentale şi nu au deloc cinism."[48]
Artista britanică Stella Vine a provocat o controversă publică în 2004 când Charles Saatchi a cumpărat Salut, Paul, poţi veni aici, mi-e foarte frică (2003), un tablou făcut de ea Dianei, Prinţesa de Wales. Titlul lucrării provine de la textul scris cu litere mari şi roşii, de la un capăt la celălalt al pânzei, o aluzie la majordomul Dianei, Paul Burrell. Vine a pictat 30 de tablouri cu Diana, fiind fascinată de teoriile asupra conspiraţiei în accidentul tragic al Prinţesei pe care le-a citit pe Internet.[49] Vine a distrus multe dintre aceste tablouri la scurt timp după ce le-a creat.[50] Ea le-a pus într-un vagonet pentru că nu avea destul spaţiu pentru a le usca sau a depozita picturile umede. Singurul tablou pe care l-a păstrat a fost mai târziu adăugat colecţiei lui Saatchi.[49]
Vine a spus că era supărată că unor oameni, inclusiv rudelor ei, nu le plăcea imaginea pe care o contura ea pentru Diana, căci ea credea că nu era o imagine lipsită de respect, ci de fact un autoportret la fel de mult ca şi o descriere a Dianei: "Tabloul înfăţişează de fapt două femei. Una care locuia în Kensington Palace. Şi cealaltă care locuieşte pe strada Whitecross. "Mă uit la tablou," spune Vine, "şi mă văd şi pe mine.""[49] În 2005, un nou tablou cu Diana, semnat de Vine, Ucisă, însărcinată şi îmbălsămată (2005), a fost cumpărat de George Michael cu 25,000 £, informa ziarul The Sun care condamna tabloul pentru că era "macabru".[51]
În 2005 artistul uruguayan Martin Sastre a prezentat în premieră, în timpul Bienalei de la Veneţia filmul Diana: Conspiraţia Trandafirului, o operă de ficţiune care începe în ziua în care lumea descoperă că Lady Di este vie, bucurându-se de o nouă viaţă fericită într-un orăşel brazilian sărac şi periculos aflat la periferia oraşului Montevideo, Uruguay. Filmul a fost filmat într-un cartier sărac uruguayan cu o Lady Di imitatoare din Sao Paulo, Brazil şi a fost ales printre cele mai bune lucrări de la Bienala Veneţiană de către Asociaţia Italiană a Criticilor de Artă. [52]
În 2007, Vine a făcut o nouă serie de tablouri cu Diana pentru prima ei expoziţie la galeria de Artă Modernă de la Oxford.[53] Vine a spus că speră că noile tablouri vor evidenţia forţa şi vulnerabilitatea Dianei, ca relaţia ei strânsă cu cei doi fii, Prinţul William de Wales şi Prinţul Henry de Wales.[50] Noile tablouri includeau Diana ramificaţii (2007), Diana picnic în familie (2007), Diana văl (2007) şi Diana cărucior (pentru copii) (2007) care includea sloganul Fac legământ cu tine, ţara mea.[54] În septembrie 2007, Immodesty Blaize a spus că a fost fermecată de tabloul de Vine numit Diana accident (2007) de la Galeria de Artă Modernă de la Oxford considerându-l "pe rând înfiorător, uimitor şi amuzant".[55] Vine a spus în 2007 că a fost întotdeauna atrasă de "frumuseţea şi tragedia vieţii Dianei".[50]

_______________________________________
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

#19

Ambra
Administrator
Postari: 4106

În 13 iulie 2006 revista italiană Chi a publicat fotografii în care prinţesei i se aşeza masca de oxigen în maşina distrusă în accident,[56] în ciuda opririi publicării acestor fotografii.[57] Fotografiile au fost făcute la câteva minute după accident şi o înfăţişează prăbuşită pe scaunul din spate în timp ce un asistent încerca să îi fixeze o mască de oxigen pe faţă. Editorul de la Chi şi-a apărat decizia spunând că a publicat fotografiile pentru simplul motiv că nu mai fuseseră văzute până atunci şi că a crezut că imaginile nu dovedesc lipsă de respect pentru comemorarea Prinţesei.[57]
O nouă controversă a pornit din cauza apariţiei fotografiilor când au fost difuzate într-un documentar, pe Canalul 4, în iunie 2007.
La 1 iulie 2007 a avut loc un concert organizat de cei doi fii ai ei, cu ocazia aniversării a 46 de ani de la naşterea ei. Concertul a avut loc pe Stadionul Wembley şi a prezentat multe nume celebre pe scenă.
Filmul documentar din 2007, cu titlul Diana: Conspiraţia trandafirului (film) ne oferă detalii ale ultimelor luni ale vieţii ei.
Într-un episod din octombrie 2007 a serialului de televiziune Războiul grupului Chaser cu orice, Andrew Hansen a maimuţărit-o pe Diana în "Cântec de laudă", care a creat imediat o controversă în mass-media australiană.[58]

_______________________________________
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

#20

Ambra
Administrator
Postari: 4106

Împrejurările morţii Dianei au fost subiectul unor numeroase teorii conspirative, unele fiind perpetuate de Mohamed Al-Fayed, al cărui fiu, Dodi Al-Fayed, a murit în acel accident. Fayed a afirmat că accidentul a fost organizat de MI6 îndemnul Prinţulul Filip, Ducele de Edinburgh.[30] Fayed a acuzat serviciile secrete britanice şi franceze, poliţia şi serviciile medicale, Henri Paul, Tony Blair, Robin Cook, Lady Sarah McCorquodale, Rosa Monckton, Charles, Prinţ de Wales, John Stevens, Baron Stevens of Kirkwhelpington, Paul Condon, Baron Condon|Lord Condon, Victor Mishcon, Baronul Mishcon|Lordul Mishcon, Robert Fellowes, Baron Fellowes|Lord Fellowes, Michael Jay, Baron Jay de Ewelme|Sir Michael Jay, şi ziarele Daily Mail, The Mail on Sunday, The Daily Telegraph şi Sunday Telegraph de implicare în acoperirea sau participarea la uciderea ei.[59]
În 2006 rezultatele unei anchete, convocată de Lord Stevens, fost comisar al Poliţiei Metropolitane, Operaţiunea Paget, au fost publicate şi au fost respinse toate afirmaţiile conspiraţiei pentru că erau nefundate.
La 2 octombrie 2007, a început o anchetă privind moartea ei, anchetă ce urma să dureze cel puţin şase luni. În concluziile sale din cadrul acestei anchete, legistul a declarat: „Teoria conspiraţiei promovată de Mohamed Al Fayed a fost examină amănunţit, şi s-a demonstrat că este fără substanţă.”[60] Juriul a hotărât la 7 aprilie 2008 că moartea Dianei a fost cauzată de maniera neglijentă de conducere a şoferului Henri Paul şi a fotografilor paparazzi.[61]

_______________________________________
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

Pagini: 1 2 3

Mergi la