Ambra
Administrator
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 4106
|
|
Michael Jackson în cartea sa de memorii „Moon Walk”: Mi s-a spus că, dacă aş continua să trăiesc în izolare, o să mor ca Elvis Michael Jackson şi-a dorit toată viaţa să-l imite şi să-l depăşească în toate privinţele pe „Regele” Elvis Presley, cu a cărei fiică a fost căsătorit 19 luni, în 1994-1995 * Moartea artistului seamănă cu alte dispariţii tragice ale unor „idoli” a milioane de oameni din ultimele decenii precum Jimi Hendrix sau Freddie Mercury
Moartea din cauze naturale” pare exclusă pentru oricare mare artist al ultimelor decenii, iar Michael Jackson nu a făcut o excepţie. Decesul său – cel mai probabil datorat excesului de medicamente – seamănă cu moartea „Regelui Rock ‘n Roll-ului”, Elvis Presley, pe care l-a imitat întreaga viaţă şi s-a străduit să-l depăşească în toate privinţele.
De-a lungul celor 45 de ani de carieră în muzică (a debutat la 5 ani), Jackson nu s-a mulţumit doar să fie „undeva sus” în clasamente, ci să-şi depăşească toţi predecesorii şi rivalii, să nu aibă egal. Doar că nu a putut să scape de blestemul modelului său, Elvis Presley, care a murit din pricina unai supradoze de medicamente, la 16 august 1977.
Elvis avea numai 42 de ani, Jackson ar fi făcut 51 în august 2009. După o viaţă de excese, Elvis murea în baia locuinţei sale – „Graceland”, un palat în care s-a străduit să se izoleze de lume. Jackson îşi pierduse propria lume imaginară (construită în domeniul denumit „Neverland”), în 2006, din pricina problemelor financiare.
Şi, dacă Elvis era deja o epavă umană când a murit – bărbatul de vis pentru milioane de femei devenise obez –, Jackson spera într-o revenire miraculoasă, cu 50 de concerte programate pe Arena O2 din Londra.
Drama lui Elvis, reprodusă în viaţa lui Jackson
La fel ca Elvis, notează un comentariu al Associated Press, Michael Jackson a debutat fulminant, o carieră strălucitoare, marcată de adulaţia a nenumăraţi oameni de pe toate continentele, dar a sfârşit simţindu-se singur. Gloria nu a putut niciodată să-l vindece de lipsa unei copilării autentice, de ipohondrie şi de nenumăratele ciudăţenii, pe seama cărora au circulat bârfe prin tabloide şi bancuri. Intenţia lui Jackson de a-l copia pe Elvis a mers până într-acolo, încât în 1994, s-a căsătorit cu fiica acestuia – Lisa Marie Presley. Căsătoria a venit la un an după ce a scăpat de o serie de acuzaţii de pedofilie (achitând 22 milioane dolari familiei presupusei victime, un băiat de 13 ani) şi presa a bănuit încă de atunci că nu este vorba decât de o încercare de a-ţi crea o imagine „macho”. După 19 luni, Jackson a divorţat de Lisa Marie, rămânând doar cu drepturile de difuzare asupra unor melodii de-ale lui Elvis.
O obsesie de o viaţă pentru a ajunge mai presus de Elvis
În cartea sa de memorii „Moon Walk” (1988) Michael a povestit cât de important a fost Elvis pentru el, de-a lungul copilăriei. Totuşi, el scria că a fost supărat de bănuielile că l-ar fi copiat pe Elvis atunci când, împreună cu fraţii lui, şi-au denumit o melodie „Heartbreak Hotel'”, acelaşi titlu ca primul hit al lui Presley.
„Jur că este o idee care mi-a venit mie şi nu m-am gândit la niciun alt cântec atunci când am scris-o”, mărturisea Michael Jackson.
În aceeaşi carte, artistul vorbea de sfrâşitul tragic al idolului său, declarând că a tras învăţămintele necesare pentru a nu muri la fel. „Oamenii au crezut că, dacă aş continua să trăiesc în izolare aşa cum făceam la un moment dat, era posibil să mor ca el. O paralelă nu există însă în ceea ce mă priveşte... Totuşi, faptul că Elvis s-a distrus mă interesează, pentru că nu vreau niciodată să ajung în situaţia asta eu însumi”, scria cel care – la 25 iunie 2009 – a murit în condiţii atât de asemănătoare cu „Regelui Rock ‘n Roll-ului”, Elvis Presley.
„Faptul că Elvis s-a distrus mă interesează, pentru că nu vreau niciodată să ajung în situaţia asta eu însumi” – scria Michael Jackson în cartea sa de memorii, Moon Walk, lansată în 1988.
_______________________________________ In our darkest hour In my deepest despair Will you still care? Will you be there? In my trials And my tripulations Through our doubts And frustrations In my violence In my turbulence Through my fear And my confessions In my anguish and my pain Through my joy and my sorrow In the promise of another tomorrow Ill never let you part For youre always in my heart.
|
|